Dă mână

definiție

Mâna de cădere este o boală în care mișcarea activă a articulațiilor încheietura mâinii și degetelor spre partea din spate a mâinii, adică ridicarea mâinii și întinderea degetelor, este afectată de deteriorarea nervului radial. Cele mai frecvente cauze de paralizie radială (termen tehnic pentru afectarea nervului radial) sunt fracturile brațului superior sau luxația umărului.

Cauzele unei mâini căzute

Cauza mâinii de cădere este deteriorarea nervului radial. Într-o stare sănătoasă, acest nerv transmite impulsurile din creier către mușchii responsabili de ridicarea mâinilor. Cele mai frecvente mecanisme de leziune care pot deteriora nervul radial și duce astfel la o picătură a mâinii sunt fracturile în axul brațului superior și luxațiile umărului. Faptul că nervul este foarte probabil să fie afectat de fracturile arborelui superior al brațului se datorează pur și simplu faptului că circulă în special în apropierea osului din această zonă, precum și în zona umărului.
Din acest motiv, alte circumstanțe asociate cu o sarcină de presiune pe brațul superior ar trebui să fie, de asemenea, numiți posibil declanșatori ai unei mâini. Aceasta include, de exemplu, întinderea în lateral sau pe braț pentru perioade lungi de timp sau utilizarea pe termen lung a cârjelor care exercită presiune în zona superioară a brațului sau a umărului. Un caz special este așa-numita „paralizie a băncii de parc”: Aici, după lungi perioade de ședere pe o bancă, cu brațele întinse spre spate și înfășurate în jurul bancii, presiunea este plasată și pe interiorul brațului superior și, astfel, și pe nervul radial. Spre deosebire de fracturile superioare ale brațului sau luxațiile umărului, nu există de obicei o deteriorare structurală a nervului, astfel încât, în acest caz, mâna de cădere dispare de obicei de la sine într-un timp relativ scurt. Alte cauze mai rare pot fi inflamațiile nervilor sau tumorile care deplasează nervul radial.

după consumul de alcool

Simptomele picăturii mâinii apar surprinzător de des după consumul de alcool. Cu toate acestea, a concluziona că alcoolul a afectat nervul este greșit. Mai degrabă, se poate presupune că persoana afectată a dormit atât de profund după consumul excesiv de alcool, încât abia s-a mișcat în timpul somnului și, prin urmare, s-a așezat pe brațul afectat mult timp. Într-o stare sobră, acest lucru ar fi devenit inconfortabil în timp și s-ar fi mișcat în somn. Mâna căzută după consumul de alcool trebuie evaluată din punct de vedere al terapiei și vindecării precum paralizia de pe banca parcului descrisă mai sus. Nu există o afectare nervoasă structurală majoră, astfel încât, de obicei, ameliorarea are loc în câteva zile și restabilirea completă a funcționalității în câteva săptămâni. Exercițiile profesionale și fizioterapeutice pot accelera procesul de vindecare.

Fractură superioară a brațului

Un braț superior rupt este cauza cea mai frecventă a unei mâini căzute. Această legătură decurge din circumstanțele anatomice. În zona axului superior al brațului, adică în zona de mijloc a humerusului, nervul radial circulă în imediata vecinătate a osului. Dacă această rupere, care se întâmplă de obicei ca urmare a căderii pe braț, nervul poate fi deteriorat de fragmente osoase sau prins în golul fracturii. Rezultă o picătură. Poate duce, de asemenea, la o restricție a extensiei cotului și a amorțirii pe spatele mâinii. Cu cât este mai aproape de umăr fractura brațului superior, cu atât este mai mare riscul.

Dislocarea umărului

O luxație a umărului, adică o luxație a articulației umărului, este de obicei rezultatul unui accident în care persoana în cauză cade pe brațul întins. Unul dintre cele mai frecvente efecte secundare ale luxației umărului este deteriorarea nervului radial odată cu căderea mâinii rezultate. Dacă capul articulației sare din soclul articulației în cazul unei luxații a umărului, se rupe și de nervul radial vecin și poate provoca pagube. Deoarece nervul radial încă nu a dat ramuri nervoase niciunui mușchi sau zone ale pielii înainte de a trece prin articulația umărului, deteriorarea ca urmare a unei dislocări a umărului va deteriora toți mușchii pentru care nervul este responsabil. Pe lângă extensorii de mâini și deget, a căror eșec determină căderea mâinii, aceasta include și mușchiul triceps, astfel încât extensia în articulația cotului nu mai este posibilă. În plus, există o amorțeală sau chiar o pierdere completă a senzației pe spatele mâinii, pe spatele antebrațului și părți ale brațului superior.

diagnostic

Dacă mâna este renunțată, medicul va determina mai întâi amploarea deficienței folosind teste funcționale. În acest scop, se verifică dacă mai există o capacitate reziduală de a întinde mâna și degetele și dacă reflexele musculare pot fi încă declanșate. Medicul va examina apoi dacă mai există restricții funcționale suplimentare. Concentrația este pusă pe investigarea extensibilității cotului și a sensibilității pielii de pe spatele mâinii și din spatele antebrațului. În acest fel, medicul poate deja evalua unde este deteriorarea și cât de gravă este aceasta. De asemenea, medicul poate trage concluzii importante despre o posibilă cauză sau cursul accidentului din rapoartele pacientului.

Pe baza acestui lucru, poate fi realizată o așa-numită electromiografie în caz de îndoială. Cu ajutorul electrozilor de suprafață sau ac, se examinează în ce măsură impulsurile nervului radial ajung în continuare la mușchii responsabili de extensia mâinii și a degetelor. Din aceasta, amploarea și prognosticul afectării nervilor pot fi estimate relativ precis. O alternativă este măsurarea vitezei de conducere nervoasă (NLG) folosind electroneurografie.

Viteza de conducere nervoasă

Viteza de conducere a nervului (NLG) a unui nerv descrie viteza cu care un nerv își poate transmite informația. Adesea este redus atunci când nervul este deteriorat. Dacă nervul este complet întrerupt, este evident că nu se pot transmite mai multe informații, astfel încât NLG scade la 0.
În cazul unei mâini cu picătură, măsurarea NLG poate fi luată în considerare dacă diagnosticul sau amploarea leziunii nervoase sunt încă neclare după anamneză și teste funcționale. Pentru a face acest lucru, doi electrozi sunt așezați mai întâi pe unul, în fața și în spatele locului de avarie suspectat. Un impuls este apoi emis prin intermediul primului electrod și este măsurat timpul necesar pentru ca pulsul să ajungă la al doilea electrod. Comparația cu valorile normale permite apoi concluzia dacă există o deteriorare în zona nervoasă examinată și, dacă da, cât de severă este.

Puteți citi mai multe despre această procedură pe pagina noastră pe acest subiect: Electroneurography

Simptome concomitente

Deoarece cele mai frecvente cauze ale unei mâini căzute sunt dislocarea umărului și o fractură a brațului superior, în aceste cazuri există dureri considerabile la nivelul umerilor și brațului superior. În plus, leziunile nervoase ale umărului și ale zonei brațului superior au afectat extensia cotului și amorțeala în părțile din spatele mâinii și din spatele antebrațului. În cazul deteriorării brațului mijlociu și inferior, pe de altă parte, de obicei, nu există simptome de însoțire în afară de durerea posibilă.

Durere

Mâna de cădere în sine sau deteriorarea responsabilă a nervului radial nu provoacă de obicei durere. Unii suferinzi raportează doar senzații oarecum neplăcute în zonele pielii furnizate de nerv, adică pe spatele mâinii și pe spatele antebrațului. Întrucât leziunile nervoase sunt, în majoritatea cazurilor, rezultatul unei fracturi a brațului superior sau a luxației umărului, căderea mâinii poate fi însoțită, desigur, de dureri considerabile la nivelul brațului sau al umărului superior. Dacă pacientul este capabil să localizeze această durere, acesta este primul pas important în stabilirea cursului pentru măsuri diagnostice și terapeutice.

surditate

Dacă picătura mâinii rezultă din leziuni nervoase apropiate de umăr - așa cum se poate întâmpla cu o luxație a umărului sau o fractură a brațului superior aproape de umăr - poate duce la amorțeală sau chiar la o pierdere completă a senzației în anumite zone ale pielii. Acesta din urmă include jumătatea spatelui mâinii orientate spre degetul mare, partea din spate a antebrațului și o zonă mică pe partea inferioară a brațului superior.

Ce mușchi sunt afectați într-o picătură?

Mâna de cădere rezultă din nervul deteriorat care transmite „comenzile de mișcare” extensoarelor de mână și degetelor. Acești mușchi sunt denumiți fiecare mușchi extensor (extensor = extensor), prin care numele părții corpului pe care îl extinde este adăugat ca a treia parte a numelui. În consecință, există un mușchi extensor indicis (degetul extensor), un mușchi extensor digiti minimi (degetul extensor), un mușchi carpi extensor în interior și exterior (extensor la încheietura mâinii), un mușchi extensor larg și lung (pollicis) Thumb extensor) precum și un mușchi extensor digitorum (extensor al tuturor degetelor, cu excepția degetului mare).
În plus față de aceste extensoare de deget și de mână, nervul radial furnizează și mușchii supinator și brachioradialis, care în primul rând rotesc antebrațul spre exterior. Rezultă că o mână de picătură poate fi uneori însoțită de o răsucire interioară a antebrațului.
În plus, mușchiul abducator pollicis longus, care este responsabil de răspândirea degetului mare, este sub controlul nervului radial. Și în final, mușchiul triceps brachii („triceps”) își primește impulsurile de la nervul radial, motiv pentru care deteriorarea nervului din zona umărului se manifestă adesea într-o paralizie a extensiei cotului, pe lângă căderea mâinii.

terapie

Dacă nervul este complet întrerupt, trebuie efectuată reconstrucția chirurgicală. Se folosește o tehnică specială de sutură, sutura nervoasă. Dacă nervul este secționat și afectat grav, poate fi necesar un transplant de nervi autogeni: un nerv mai puțin important este îndepărtat din altă parte a corpului pacientului și folosit pentru a pune la punct partea deteriorată a nervului radial.

În cazul deteriorării fără a fi gravă, abordarea conservatoare, adică fără intervenții chirurgicale, poate fi de obicei folosită. Este esențial să protejați brațul, astfel încât nervul să obțină odihna necesară pentru regenerare. În acest scop poate fi aplicată o racletă (tencuială). Medicamentele antiinflamatoare, cum ar fi ibuprofenul sau paracetamolul, ar trebui să împiedice dezvoltarea unei reacții inflamatorii. În anumite circumstanțe, se poate lua în considerare injecția preparatelor cu cortizon în zona deteriorată. Fizioterapia inițiată imediat și / sau terapia ocupațională este foarte importantă pentru o recuperare rapidă și completă a funcționalității.

Dacă nervul nu poate fi înlocuit cu un transplant, se poate efectua o anumită restructurare chirurgicală a mușchilor mâinii și a tendoanelor. De exemplu, tendoanele musculare care sunt de fapt responsabile de flexia încheieturii sunt deplasate spre partea din spate a mâinii. În aceste cazuri, fizioterapia și terapia ocupațională după îngrijire sunt deosebit de importante, deoarece pacientul trebuie să învețe că un mușchi diferit decât înainte este acum responsabil pentru extensie.

Fizioterapie ocupațională și fizioterapeutică

Fizioterapia este un aspect esențial al tratamentului unei picături, în cazul unei operații, fizioterapia ar trebui să înceapă în primele zile după operație. La început, este important în principal să scoți brațul din șină. În caz contrar, tendoanele în special ar putea cicatriza împreună cu țesutul înconjurător în perioada imobilizării, ceea ce ar duce la o restricție permanentă a mobilității greu de corectat. Întrucât imobilizarea este importantă pentru recuperarea nervilor, dar și atrofiază mușchii, accentul fizioterapiei după îndepărtarea splinei este pe restabilirea forței musculare.

Terapia ocupațională este utilizată mai ales atunci când picăturile mâinii au fost tratate prin reconstrucția chirurgicală a tendoanelor mâinii. Prin urmare, pacientul trebuie să învețe acum să folosească alți mușchi dacă vrea să întindă mâna. Pentru a face acest lucru, terapeuții ocupaționale folosesc diverse tehnici de exercițiu care antrenează coordonarea dintre creier, nervi și mușchi.

Ce piesă vă poate ajuta?

Există diferite șine care pot fi folosite. Ceea ce au de obicei în comun este că mențin încheietura ușor întinsă pentru a ușura ridicarea mâinii. Cu toate acestea, atunci când alegeți o despicare adecvată, trebuie luate în considerare condiții anatomice individuale, precum și întinderea simptomelor căderii mâinii și întrebarea dacă a fost efectuată o operație.Terapeuții ocupaționali și fizioterapeuții au adesea cunoștințe și experiență deosebit de bune în ceea ce privește alegerea splinului, motiv pentru care este recomandabil să consultați un terapeut adecvat înainte de o posibilă operație. Cu această ocazie, programările pentru tratament după operație pot fi aranjate direct.

Ce exerciții vă pot ajuta?

În general, toate exercițiile care antrenează mâna și degetele pot fi de ajutor. În primele zile, ridicarea fără rezistență va fi mai mult sau mai puțin dificilă pentru majoritatea pacienților. Dacă s-a instalat un anumit efect de antrenament, se poate utiliza și rezistență, cum ar fi greutăți care sunt atârnate în jurul mâinii sau degetelor, ceea ce face efortul mai dificil.

Lăsați-vă terapeutul profesionist sau fizioterapeutul să demonstreze secvențele exacte de exerciții fizice. Trebuie subliniat faptul că ar trebui să repetați și exercițiile învățate acolo în mod regulat acasă, deoarece altfel cu greu se poate obține un efect vizibil. Dacă nu sunteți sigur cu privire la modul de efectuare a exercițiilor, nu vă fie teamă să întrebați din nou terapeutul, astfel încât să nu se stabilească mișcări ineficiente sau chiar dăunătoare. În plus, terapeuții au adesea alte trucuri care pot accelera regenerarea funcțiilor, de ex. setarea stimulilor de gheață pentru a îmbunătăți senzația care poate fi, de asemenea, afectată.

Durată

Timpul necesar pentru a obține recuperarea completă sau completă depinde foarte mult de cauza și întinderea pagubelor.
Dacă există o fractură a brațului superior sau o luxație a umărului, timpul de vindecare este prelungit doar prin faptul că leziunea osoasă sau a ligamentului necesită imobilizare timp de câteva săptămâni. Este adevărat că exercițiile profesionale și fizioterapeutice pentru îmbunătățirea simptomelor mâinii de cădere pot fi deja începute în această fază, dar numai într-o măsură mult mai mică.
Dacă, pe de altă parte, există doar o mână de picătură fără leziuni osoase sau ligamentare, cum ar fi de ex. în cazul „paraliziei băncii parcului”, exercițiile intensive de mână pot fi demarate imediat după diagnostic. De asemenea, în acest caz, de obicei, se face o șpaclu, dar de obicei este mai flexibil și poate fi îndepărtat și pentru a efectua exercițiile. În acest fel, primele succese terapeutice sunt obținute de obicei în câteva zile, iar funcționalitatea este de obicei restaurată complet după câteva săptămâni.
În cazul suturării sau transplantului nervului operat, fibrele nervoase trebuie să crească din nou împreună. Acest lucru poate dura câteva săptămâni, deci nu trebuie să vă descurajați dacă nu observați nicio îmbunătățire imediată în primele zile după operație.

prognoză

Mâna care cade are de obicei un prognostic bun, chiar dacă acest lucru depinde, desigur, de cauza și întinderea daunelor.
„Paraliza de banc de parc”, ca urmare a presiunii cronice asupra nervilor, de obicei se îmbunătățește de la sine în câteva zile până la săptămâni, în care exercițiile de fizioterapie și terapie ocupațională pot accelera procesul.
Dacă, pe de altă parte, este necesară o intervenție chirurgicală, procesul de vindecare este extins. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, o restaurare completă a funcțiilor mâinii și degetului poate fi obținută după câteva săptămâni până la câteva luni.
Completitudinea și viteza vindecării depind puternic de disciplina cu care sunt urmate imobilizarea și exercitarea mâinii afectate!