Șoriciul pleural

definiție

Șorcul pleural sau calozia pleurală este o îngroșare benignă a pleurei (pleura). Rindurile pleurale pot fi diagnosticate folosind ultrasunete, radiografii sau tomografie computerizată / imagistică prin rezonanță magnetică. Nu sunt întotdeauna asociate cu disconfort, dar în unele cazuri pot limita capacitatea de respirație.

Dacă imagistica evidențiază o coajă pleurală, aceasta trebuie de obicei verificată, deoarece imagistica nu o poate diferenția în mod fiabil de un cancer malign al pleurei (mezoteliom pleural). Dacă ar exista un mezoteliu pleural, acesta ar diferi de șorțul pleural prin creșterea sa relativ rapidă.

cauze

Cauzele îngroșării pleurei sunt, în majoritatea cazurilor, procese inflamatorii, de exemplu inflamația pleurei sau o revărsare pleurală inflamatorie (acumularea apei în spațiul pleural, adică într-un spațiu mic din zona dintre cele două foi ale pleurei). O cauză relativ frecventă a inflamației pleurei este o inflamație însoțitoare în contextul pneumoniei. Tuberculoza (consumul) poate duce și la dezvoltarea calosității pleurale. Coaja pleurală este un fel de modificare cicatricată după iritarea puternică repetată a zonei afectate.

Șorcul pleural după o operație

Este rar ca o coajă pleurală să se dezvolte după o operație, dar poate fi cazul dacă procesele inflamatorii au avut loc în pleura după operație.

diagnostic

Un calus pleural nu poate fi diagnosticat din exterior, adică fără proceduri imagistice. Imagistica poate avea loc, de exemplu, printr-o examinare cu ultrasunete, o imagine cu raze X a cuștii explozive sau imagistica prin rezonanță magnetică a plămânilor (MRT) sau tomografie computerizată (CT) a toracelui. Datorită expunerii la radiații sau a costurilor mari, primele două metode menționate sunt de obicei potrivite pentru diagnosticarea calosității pleurale. Cu toate acestea, nu este neobișnuit ca o piele pleurală să fie o constatare incidentală.

Simptome concomitente

O coajă pleurală poate duce - în funcție de întindere - la adeziuni în plămâni. Procedând astfel poate afecta extinderea plămânilor. Acest lucru poate fi observat de persoana afectată de scurtarea respirației. Lipsa expansiunii poate fi arătată într-un test de funcție pulmonară. Deseori, însă, șorpurile pleurale nu provoacă niciun simptom și sunt pur incidentale.

Diafragma ridicată

O coajă pleurală poate, în cazuri rare, să provoace o diafragmă crescută. Cu o diafragmă ridicată, diafragma este mai mare pe una dintre cele două părți ale pieptului decât ar fi cazul în mod normal. În multe cazuri, o diafragmă crescută nu este asociată cu simptomele și este adesea observată doar întâmplător în radiografie.

Citiți mai multe despre acest subiect la: Diafragma ridicată

Durere

Durerea apare rar în contextul unei pielii pleurale. Scurtă respirație ușoară poate apărea mai frecvent. Dacă descoperirile sunt pronunțate, totuși, durerea poate apărea și în zona toracelui, unde se află calusul.

tratament

În multe cazuri, o piele pleurală nu necesită tratament. Cu toate acestea, în timpul diagnosticului inițial, rezultatele trebuie verificate, de exemplu, cu ajutorul unei radiografii sau a unei examinări cu ultrasunete, pentru a exclude că nu este vorba de o piele pleurală, ci de un cancer malign al pleurei.
Dacă pielea pleurală provoacă disconfort, de exemplu sub formă de scurtă respirație, îndepărtarea chirurgicală poate fi o opțiune.Eliminarea chirurgicală este singura opțiune de terapie cauzală.

prognoză

Șorțul pleural este o schimbare benignă și cicatricială în zona pleurei. Cu toate acestea, nu poate fi diferențiat cu certitudine absolută de mezoteliomul pleural, o tumoră malignă, pe baza unei radiografii. Din acest motiv, controalele ar trebui efectuate la primul diagnostic pentru a exclude o creștere rapidă care ar indica o boală malignă.