Efectul alcoolului - influență asupra diferitelor organe
Introducere - Cum afectează alcoolul oamenii
De îndată ce bem alcool, acesta intră în sânge. O mică parte din cantitatea de alcool este deja absorbită prin mucoasa orală și mucoasa esofagului și transportată de acolo în fluxul sanguin. Restul de alcool este eliberat în sânge prin stomac și mucoasa intestinală (în special intestinul subțire).
Cu cât alcoolul intră mai repede în sânge, cu atât nivelul de alcool din sânge crește mai repede și cu atât mai repede te „îmbăți”. Odată ajuns în sânge, alcoolul este distribuit în toate organele corpului. Plămânii, rinichii și pielea excretă până la 10% din alcool, în timp ce ficatul descompune cea mai mare parte a acestuia.
Consumul de alcool afectează creierul, ficatul și toate celelalte organe. Chiar și cele mai mici doze de alcool au un efect asupra creierului și, în funcție de persoană și starea de spirit, pot duce la creșterea vorbirii, dispoziției și dezinhibării. De asemenea, alcoolul poate provoca iritații și agresivitate la alte persoane. Dacă nivelul alcoolului din sânge crește, apar tulburări de vorbire și percepție. Persoanele afectate pot deveni obosiți și somnolente. În cel mai rău caz, intoxicația cu alcool poate duce chiar la o coma în pericol de viață.
Citiți mai multe despre subiect aici:
- Consecințele alcoolului
- Retragerea alcoolului
Efect asupra creierului
Alcoolul este o toxină celulară și nervoasă. Efectele pe termen scurt ale alcoolului se bazează pe o întrerupere a celulelor nervoase din sistemul nervos central (creier și măduva spinării). Se crede că alcoolul este depozitat în proteinele de membrană din pereții celulelor și perturbă astfel funcția acestora.
Etanolul (alcoolul) afectează în principal canalele ionice, adică proteinele din membrana celulară care pot fi deschise temporar, de exemplu pentru a lăsa anumite substanțe să intre sau să iasă. Alcoolul stimulează așa-numiții receptori GABA din creier și blochează receptorii NMDA.
Pe de o parte, aceasta provoacă o inhibare a transmiterii stimulilor în sistemul nervos central și, pe de altă parte, o creștere a sensibilității. Această manipulare a sistemului nervos central afectează senzația de echilibru și vedere. Cei afectați suferă de un câmp vizual redus, așa-numita „viziune tunel”.
Cu un nivel mai mare de alcool din sânge datorită cantităților mai mari, alcoolul are un efect amorțitor acut și poate provoca pierderi de memorie. Alcoolul cu toxină celulară poate declanșa „moartea celulelor programate” a celulelor creierului în curs de dezvoltare, provocând moartea celulelor creierului. Acest proces este declanșat în principal de așa-numitele caspaze. Acestea sunt enzime care, printre altele, provoacă moartea celulelor din creier.
Consumul puternic de alcool crește emoționalitatea, reduce performanța mentală și schimbă percepția conștiinței. Greața și vărsăturile pot fi declanșate. Dacă se consumă alcool în cantități foarte mari pentru o perioadă scurtă de timp, se produce intoxicația acută cu alcool. Aceasta înseamnă că organismul este otrăvit de etanol (alcool). Intoxicația cu alcool afectează funcționarea creierului, este toxică pentru ficat, afectează formarea sângelui și este neurotoxică (ca otravă nervoasă).
Intoxicația cu alcool poate duce la insuficiență circulatorie sau deces din cauza insuficienței respiratorii.
Alcoolul este periculos și poate fi dăunător dacă este utilizat sau consumat incorect. Dezvoltarea și efectul alcoolului depinde de cantitatea pe care o bei, de concentrația de alcool a băuturii și de când și de cât ai mâncat înainte.
Pe termen scurt, alcoolul are efecte diferite asupra creierului. Pe termen lung, consumul greu poate provoca modificări grave în creier, deoarece alcoolul afectează permeabilitatea barierei sânge-creier.
Bariera sânge-creier este o barieră între fluxul sanguin și sistemul nervos central, care se presupune că protejează creierul de substanțe nocive. Consumul de alcool pe termen lung poate deteriora bariera sânge-creier. Abuzul cronic de alcool poate declanșa astfel boli neurologice și inflamatorii comportamentale în creier. De asemenea, crește susceptibilitatea la infecții bacteriene.
Multe persoane care suferă de consum de alcool cronic au adesea o alimentație slabă. Encefalopatia Wernicke, o afecțiune a creierului datorată deficienței de vitamine, este asociată cu abuzul de alcool.
O altă boală este sindromul Korsakoff, în care structurile cerebrale responsabile de memorie și orientare mor din cauza abuzului de alcool.
Puteți găsi mai multe informații despre acest subiect aici:
- alcoolism
- Consecințele alcoolului
Efect asupra inimii
Efectele consumului de alcool asupra sistemului cardiovascular au fost discutate de zeci de ani. Mulți oameni de știință cred că un consum moderat de alcool, până la maximum un pahar de vin roșu pe zi, poate scădea riscul de boli cardiovasculare. Dacă beți mai mult, cu toate acestea, riscul de leziuni cardiace crește semnificativ.
Alcoolul crește acut tensiunea arterială și afectează astfel bătăile inimii. Drept urmare, inima bate mai repede decât în mod normal. Acest lucru poate duce la aritmii cardiace, cum ar fi extrasistolele (bătăi cardiace suplimentare). Consumul regulat de alcool poate provoca extrasistole chiar și la tineri. Acestea adesea trec neobservate și apar chiar într-o stare altfel sănătoasă.
Pe termen lung, creșterea tensiunii arteriale poate avea un impact negativ asupra sistemului cardiovascular. La alcoolicii care consumă mult în timpul zilei, hipertensiunea arterială are deseori nevoie de tratament. Consumul excesiv de alcool poate favoriza boli ale mușchiului cardiac și aritmiilor cardiace, cum ar fi fibrilația atrială. În cel mai rău caz, abuzul de alcool poate duce chiar la moarte subită cardiacă.
Citiți mai multe despre: Palpitațiile după alcool - este periculos?
Efect asupra ficatului
Ficatul este responsabil cu 90% pentru descompunerea alcoolului și suferă cel mai mult de consumul excesiv.
Ficatul descompune alcoolul în două faze cu ajutorul enzimelor hepatice.
- În prima fază, alcoolul este descompus de enzima alcool dehidrogenază. Se creează un produs intermediar otrăvitor: acetaldehida. Atunci când alcoolul este abuzat, acetaldehida este responsabilă pentru deteriorarea întregului organism.
- În a doua fază a degradării alcoolului, acetaldehida este transformată în acetat (acid acetic). Acidul acetic este transformat și introdus în metabolismul natural: ciclul acidului citric, ciclul acidului gras și sinteza colesterolului.
Prin urmare, cu consumul excesiv de alcool, în ficat se formează mai mulți acizi grași. Acest lucru explică de ce abuzul de alcool poate duce la boli ale ficatului gras.
Dacă consumi prea mult alcool, organismul încearcă să se adapteze la nevoie și activează o altă enzimă, „oxidaza mixtă funcțională” (MEOS). Această enzimă ajută la descompunerea alcoolului în acetaldehidă mai rapid. Totuși, otrava rezultată nu este descompusă mai repede, ci este prezentă în organism în cantități mai mari. Acetaldehida dăunează deja funcției celulare a celulelor hepatice pe termen scurt și mediu. Pe termen lung, acumularea de acizi grași în ficat duce la formarea ficatului gras.
În timp, ficatul gras se poate inflama, provocând hepatita hepatică grasă. Acest lucru duce în cele din urmă la distrugerea lobulilor hepatici.
Pe termen lung, se dezvoltă ciroza hepatică (ficat restrâns). Datorită proceselor inflamatorii din ficat, celulele hepatice sunt înlocuite cu țesut conjunctiv funcțional, astfel încât ficatul își poate face sarcinile din ce în ce mai puțin. Ciroza hepatică este, din păcate, ireversibilă și devine în pericol pentru viață pe măsură ce progresează.
Citiți mai multe aici:
- Defalcarea alcoolului
- Xarelto și alcool
Efect asupra rinichilor
Alcoolul afectează echilibrul hormonal în rinichi. Prin consumul de alcool, se inhibă producția de hormon antidiuretic (ADH, fostă vasopresină). Hormonul este produs în hipotalamus și îndeplinește sarcini de reglare în echilibrul de apă.
ADH are un efect antidiuretic. Aceasta înseamnă că provoacă reabsorbția apei la rinichi prin canale de apă (acvaporine). Aceasta înseamnă că organismul pierde cât mai puțină apă cu urina.
Cu toate acestea, alcoolul inhibă acum eliberarea de ADH. Consecința este că mai multă apă este excretată prin rinichi. Acest lucru explică, de asemenea, de ce trebuie să mergi adesea la baie când bei alcool.
Din cauza acestui efect al alcoolului asupra rinichilor, poate apărea deshidratarea (pierderea de apă). Acest lucru explică setea pronunțată pe care mulți oameni o au a doua zi după băut, așa-numita „post-sete”.
Efect asupra tractului gastrointestinal
Aproximativ un sfert din alcool intră în sânge prin mucoasa stomacului, majoritatea prin intestinul subțire. În primul rând, alcoolul din tractul gastro-intestinal duce la creșterea fluxului sanguin. În stomac și în pereții intestinali se formează mai multe produse, cum ar fi enzimele digestive și acidul clorhidric, care se găsește în cantități mari în sucul gastric. Pe termen mediu, acest lucru duce la supra-acidifierea stomacului.
Dacă alcoolul este consumat în cantități mari pe o perioadă lungă de timp, acidifierea poate provoca complicații. Organismul folosește mineralele existente în cantități mari și, în cele din urmă, revin pe depozitele de minerale din oase pentru a satisface nevoile sale. Dacă metabolismul osos este grav afectat, se poate dezvolta osteoporoză.
Pe termen lung, consumul de alcool este un puternic iritant pentru mucoasa gastrică și se produc cantități mari de acid gastric. Acest lucru duce adesea la inflamații acute ale mucoasei gastrice (gastrită). Dacă nu vă schimbați stilul de viață și continuați să beți alcool în mod regulat, inflamația mucoasei gastrice poate deveni cronică. Gastrita cronică crește riscul de a dezvolta un ulcer stomacal.
Alte secțiuni ale intestinului pot fi de asemenea inflamate. Inflamația intestinală acută poate provoca afecțiuni gastro-intestinale caracteristice, cum ar fi greață, vărsături și diaree. În plus, capacitatea de a digera alimentele în tractul gastro-intestinal este afectată pe termen lung.
Aflați mai multe despre acest subiect aici:
- Greata dupa consumul de alcool
- Inflamarea intestinelor
Efect asupra mucoasei bucale
O parte din alcoolul consumat intră în fluxul sanguin direct de la mucoasa gurii. Dacă alcoolul este consumat mai frecvent în cantități mari, mucoasa bucală se poate usca din ce în ce mai mult. Acest lucru face ca mucoasa bucală să fie vulnerabilă la germeni, cum ar fi viruși, bacterii și ciuperci pe termen lung.
Alcoolul crește riscul de inflamație a mucoasei bucale (stomatită). Inflamația mucoasei orale este asociată cu semne tipice de inflamație, cum ar fi înroșirea, umflarea, durerea, pierderea gustului și, eventual, sângerare din membrana mucoasă, precum și respirație urâtă, dureri de vârf (leziuni dureroase ale mucoasei bucale) sau ulcerații (ulcere).
Pe termen lung, consumul regulat de alcool în cantități mari crește riscul de a dezvolta cancer oral. Se spune că consumul excesiv de alcool (abuz de alcool) crește riscul de dezvoltare a cancerului oral de treizeci de ori.
Efect asupra vezicii urinare
Alcoolul activează simpaticul (sistemul nervos simpatic). Acest lucru asigură că vezica se relaxează astfel încât să se poată umple. Când presiunea în vezică crește semnificativ, apare nevoia de a merge la baie. Rinichii produc multă urină atunci când se consumă alcool și vezica urinară se umple ușor. Așa se explică de ce trebuie să urinezi frecvent când bei alcool.
Efect asupra testiculelor
Alcoolul poate avea un efect negativ asupra sexualității. Când consumi alcool, nivelul de sânge al hormonului sexual de testosteron scade. Drept urmare, transmiterea nervilor de la creier la țesutul erectil al penisului este afectată, iar erecția este perturbată. Pe termen lung, consumul cronic de alcool poate duce la impotență și reduce libidoul.
Oamenii de știință spun că testiculul se micșorează în timp, iar bărbații pot deveni sterili. De asemenea, alcoolul are un efect negativ asupra spermatozoizilor și își schimbă forma, astfel încât le este mai puțin ușor să pătrundă în celulele ovulului.
Există, de asemenea, cazuri în care abuzul cronic de alcool la bărbați duce la feminizare din cauza modificărilor hormonale. De exemplu, țesutul gras se poate atașa mai ușor la șolduri și piept.
Citiți mai multe despre acest subiect: Disfuncție erectilă